Пошто сам решила да васкрснем овај блог баш док сам боравила у Минхену, ближи нам се крај године и доносимо закључке, тако је дошао ред и овој објави о граду који ме је одушевио.
Чека вас пост са пуно савета, мишљења и утисака, и на мом блогу ћете увек налазити нешто овог типа, нешто са тематиком и доста информација о самом осећају на неком месту.
Наиме, нисам имала превише очекивања, зато што нисам ишла у Минхен у туристичке сврхе, али волим Немачку, то што су напредни на разним пољима, па сам знала да неће бити случај да ми се не свиди. Знала сам да је Баварија најбогатији крај, али морам признати да, што се тиче хране, цене могу бити исте или чак мање папрене него у Румунији. Приметила сам да је воће и поврће скупље, али зато делови у којима се оно продаје, изгледа као на правом пијацу, радници увек брину о томе да све буде свеже и шаролико.
Ако смо већ код цена, рећи ћу вам о чему би требало да водите рачуна, а таман је нешто од чега би требало почети. Превоз! Чини ми се да је карта њиховог метроа толико компликована, и можда да нисам имала своју родбину тамо да ми објасни све до ситних детља, не бих ни схватила. Битно је увек да пазите на све прстенове(делове на које је подељен град). Истина је да ми скоро никад није требало више вожње од 2, 3 прстена, једино кад сам решила да одем у куповину у 4.ом делу, али се главне ствари могу обићи у ова три централна прстена. Доле вам остављам и слику, да се и сами позабавите.
Ја се сећам како сам пре 2 и по године ломила језик покупавајући да изговорим имена улица и Музеја, и стварно ми је било превише, тад нисам имала никакве везе са немачким. Сад га студирам и једва сам чекала да нешто прочитам шапућући сама себи, или да са неким проћаскам у продавници. Дакле, у Минхену је превоз доста скуп, АЛИ битно је напоменути да се карта купује за све транспорте који постоје у граду: метро, аутобус, трамвај. Град није мали, али није ни лудачки велик да увек мора да се узима метро, ја сам навикла да се њим шећкам, али сам после одбијала да будем кртица и искориштавала прилику да видим површину кроз окна аутобуса. Ако остајете у Минхену дуже, онда је седмична карта стварно испалтива, или чак тродневна, ова једнодневна је више од 8 евра, и кад упоредим да ја толико плаћам месечну у Букурешту, мало ми задрхти џеп.
Кад решите и ову бригу, онда се упутите на неки крај града који вас привлачи. Обично сви почињемо од центра града. Као и увек, пун је туриста, и мени та атмосфера јако брзо досади. И ја сам туриста, али ми се стварно не свиђа да не могу да видим фасаде зграда од гомиле људи, селфи стикова, или да за обичну кафу плаћам 3 пута скупље ннего у кафићу који се налази две улице поред. Ево, ипак, слике са овим сатом којим не могу да одолим, одувек ми се допадала ова неоготска архитектура.
Од октобра до марта можете сваког дана у 11 и 12 сати чути музику са овог торња и стварају уз занимљиве пајаце праву атракцију, за ову уживанцију од марта до октобра се ово дешава у 17 часова.
У центру града ћемо, свакако, наћи и главне културне знаменитости, па је тако било и у Минхену. Посетила сам Минхенску резиденцију и распаметила се од лепоте.
а ову раскош не могу речима да опишем. Има толико тога да се види и сазна, тако да вам препоручујем да одвојите око 3 сата за ову дивоту од музеја. Историју и остале занимљивости ћете сазнати када га обиђете, да не бих и овај пост претворила у нешто предугачко, тако да идемо даље. Само да напоменем да смо ми купили неку карту са улазима у све делове ове зграде, па смо тако имали приступ и позоришту, а ко ме познаје, зна колико сам ја заљубљена у позориште, мирис сцене и она мекана седишта.
Када вас тај мирис уља на платну и старог дрвета из музеја мало замори, предлажем вам нешто толико опуштајући и забавно, нешто што ја лично не бих асоцирала са Немачком, а тек не са Минхеном. То су сурфери! Да, близу центра града се налази Ајзбах, поточић који се улива у реку Изар и налази се у најдивнијој башти у којој сам икад била. Ту се на једном таласу сурфери задовољавају оним што имају и чекају љубазно да им дође ред. Ја сам била тамо у јулу и августу, па је некако логично да тад сурфују, али сам чула да то раде и у зимском периоду, тако да ако за празнике идете тамо, обавезно ми јавите. Занимљиво је што је то место толико живо, као што смо навикли да се у филмовима приказују скејт паркови, баш ме је на то подсећало. Звиждуци, аплаузи, уздаси и пуно фоткања и снимања.
А Енглеска башта је прича за себе. На карти изгледа толико огромно, а уживо је тек доживљај. Док сам била у Минхену, ишла сам јако често тамо. То је права оаза мира, али не пустоши, већ је место за релаксацију уз тихо ћаскање, жубор реке, цвркут птица и траве која вам голица стопала. Ово је звучало као да пишем састав у петом разреду, али ме је ово место стварно разнежило. Немци су познати по томе да носе свуда своје термосе, кутије са храном, ћебе на ком да направе пикник па онда тако уживају. Јако ми се допало то што су чак и људи мало елегантније обучени дошли ту покрај реке, изули се и бућнули ноге у Изар. Толико је пространо место, да не знаш где би пре ишао. Има јако пуно улаза у ову башту, и ја сам сваки пут тражила неки нови улаз, како бих обишла све крајеве парка. Свидео ми се и део где су паткице, и огромна пољана поред кинеског торња и место где су сурфери, све има своје чари. Дошла бих обично са књигом и уживала на чистом ваздуху уз бренд овог краја. Шта? Па пиво, наравно.
Пошто јако волим кафане, места са пријатном атмосфером, уз музику, храну и пиће, нешто аутентично, што има традицију, решила сам да одем у најстарији ресторан у Минхену (да, јесте, пун је туриста, али то уопште не квари дух овог места). Налази се на минут од главног трга (Маријенплац) и треба сићи у подрум, како би осетили мирисе баварске кухиње.
Остало је још пар ствари о којим бих вам причала, о најлепшем кварту Минхена и нечем везаним за Олимпијске игре 1972, биће то објава са много више информација које се баш и не помињу када на гуглу укуцате „Минхен“. До тада, уживајте у сличицама, кажите ми неке своје предлоге и утиске.
Pentru că am decis să resuscitez acest blog chiar în timpul șederii mele la München, se apropie sfârșitul anului când tragem concluzii, a venit timpul și pentru această postare despre orașul care m-a impresionat. Vă așteaptă un post cu multe sfaturi, păreri și impresii, pe blogul meu veți găsi tot timpul ceva de genul acesta, ceva tematic, cu multe informații despre trăirea în sine și spiritul acelui loc.
Nu am avut foarte multe așteptări, pentru că nu am mers la München cu scopul turistic, dar imi place Germania, pentru că sunt dezvoltați pe atât de multe planuri, de asta știam că nu se pune problema să nu îmi placă. Știam că Bavaria e cea mai bogată parte a țării, dar trebuie să recunosc că, vorbind despre mâncare, prețurile sunt la fel, sau poate puțin mai mari decât în România. Am observat că fructele și legumele sunt mai scumpe, dar de aceea rafturile pe care se află arată ca o adevărată piață, angajații au grijă tot timpul ca totul să fie proaspăt și colorat.
Dacă tot vorbim de prețuri, vă voi spune la ce ar trebui să aveți grijă, și e chiar ceva de la care ar trebui să începem. Transportul! Mi se pare că harta liniilor de metrou e atât de complicată și probabil nu mi-aș fi dat seama cum merg lucrurile dacă nu îmi explicau rudele totul în detaliu. E important să aveți grijă la toate inelele(părțile în care e împărțit orașul pe harta de la metrou). E adevărat că aproape niciodată nu aveam nevoie să mă plimb mai departe de inelul 3, deși am fost odată la cumpărături în inelul 4, dar lucrurile principale se pot vizita și în cele 2 inele centrale.
Țin minte că acum 2 ani îmi chinuiam limba să citească măcar numele străzilor sau al muzeelor, și mă obosea foarte tare acest lucru, atunci nu aveam nicio legătură cu germana. Acum o studiez și mă entuziasmez de fiecare dată când îmi șoptesc ceva în bărbie sau pălăvrăgesc cu cineva la magazin. Așadar, la München, transportul e destul de scump, DAR e important de menționat că biletul se cumpără pentru toate transporturile care există în oraș: metrou, autobuz, tramvai. Orașul nu este mic, dar nici extraordinar de mare încât să fie nevoie să mergeți tot timpul cu metroul, eu m-am obișnuit să îl iau, dar după m-am plictisit să fiu cârtiță, și profitam de priveliștea văzută de pe geamurile autobuzelor. Dacă rămâneți la München mai mult timp, atunci biletul săptămânal e chiar rentabil, sau chiar cel de 3 zile, biletul de o zi ajunge la un preț de mai mult de 8 euro, și când îmi dau seama că eu atât plătesc aboamentul lunar în București, buzunarul începe să tremure.
Când vă lămuriți cu transportul, atunci vă îndreptați spre o parte a orașului care vă atrage cel mai mult. De obicei toți începem vizita din centrul orașului. În general e plin de turiști, și pe mine începe repede să mă plictisească acea atmosferă. Și eu sunt turist, dar nu îmi place să nu pot vedea fasadele din cauza oamenilor, a selfie stickurilor, sau să plătesc cafeaua de 3 ori mai scump, decât în barul la 2 străduțe distanță. Vă arăt, totuși, o fotografie cu acest ceas, pentru că nu pot să rezist, dintotdeauna mi-a plăcut această arhitectură neogotică.
Din octombrie până în martie puteți auzi zilnic de la 11h și de la 12h muzica de la acest turn, acompaniată cu un spectacol de păpuși. Pentru această atracție, din martie până în octombrie trebuie să veniți la ora 17:00.
În centrul orașului vom găsi cele mai importante clădiri de patrimoniu, și așa a fost și în cazul meu. Am vizitat rezidența Münchenului și m-am topit de frumusețea pe care am văzut-o.
Eu nu pot să descriu această grandiozitate prin cuvinte. Sunt atâtea lucruri de văzut și aflat, vă recomand să mergeți și să vă rezervați vreo 3 ore pentru această frumusețe de muzeu. Despre istorie și alte curiozități veți citi acolo, ca să nu transform postul acesta în ceva foarte lung. Numai să adaug că noi am luat un bilet cu intrarea în toate spațiile acestei clădiri, așa că am avut acces și la teatru. Cine mă cunoaște, știe cât de îndrăgostită sunt de teatru, mirosul scenei și scaunele moi.
Când acel miros al uleiului pe pânză și al lemnului vechi din muzeu vă obosește, vă recomand ceva relaxant și distractiv, ceva ce, eu personal, nu aș asocia niciodată cu Germania, cu atât mai puțin cu Münchenul. Surferi! Da, aproape de centrul orașului se află Eisbach, râul care se varsă în Isar, e situat în cea mai frumoasă grădină în care am fost. Acolo se mulțumesc surferii cu puținul pe care îl au, câteva valuri și așteaptă frumos până le vine rândul. Eu am fost acolo în iulie și august, și era logic să facă surf atunci, dar am auzit că ei fac asta și în timpul iernii, așa că aștept să îmi spuneți dacă e adevărat, în caz că mergeți acolo de sărbători. E interesant cât de viu e acel loc, îmi semâna cu skate parcurile pe care le vedeam în filme. Se aud fluierături, aplauze, suspine.
Iar grădina englezească din München e o poveste aparte. Pe hartă arată enorm, iar când ajungi acolo, e și mai grandios. În timpul șederii mele mergeam des pe acolo. E o adevărată oază de liniște, un loc de relaxare numai bun de discutat în liniște, acompaniat de sunetul râului, ciripitul păsărilor și iarba care își mângăie tălpile. Asta a sunat de parcă scriu o compunere în clasa a 5-a, dar chiar m-a emoționat acest loc. Nemții sunt cunoscuți pentru că duc după ei termosurile, cutiile cu mâncare, pătura pe care să întindă masa de picnic și atunci savurează așa în natură. Mi-a plăcut foarte mult că până și oamenii îmbrăcați mai elegant veneau aici și stăteau lângă râu, se descălțau și își înmoiau picioarele în Isar. E atât de imensă grădina, încât nu știi unde ai apuca-o mai repede. Sunt multe intrări și eu încercam de fiecare dată să intru pe alta, ca să descopăr cât de mult pot. Mi-a plăcut și partea cu rățuștele, și poiana lângă turnul chinezesc și locul unde erau surferii. Veneam de obicei cu o carte și savuram aerul curat cu emblema acestei zone. Ce? Păi bere, evident.
Pentru că îmi plac mult birturile, locurile cu o atmosferă plăcută, cu muzică, mâncare și băutură, ceva autentic, tradițional, am decis să merg în Ratskeller, cel mai vechi restaurant din München (da, e plin de turiști, dar asta nu strică deloc atmosfera). Se află la un minut distanță de piața centrală (Marienplatz), trebuie să coborâți în pivniță ca să simțiți mirosurile bucătăriei bavareze.
Au mai rămas câteva lucruri despre care v-aș vorbi, despre cel mai frumos cartier din München și ceva legat de jocurile olimpice din 1972, va fi un post cu informații care nu se prea găsesc pe internet când scrii „München”. Până atunci, savurați fotografiile și spuneți-mi recomandările și părerile voastre.
Because I decided to resuscitate this blog during my stay in Munich, it’s time for this post about the city that impressed me. A post with many tips, opinions and impressions awaits you, on my blog you will always find something like this, something thematic, with a lot of information about my personal feeling and the spirit of that place.
I didn’t have many expectations, because I didn’t go to Munich for the tourist purpose, but I like Germany, because they are developed in many areas, so I knew it will be something good. I knew that Bavaria is the richest part of the country, but I must admit that when it comes to food, prices are the same, or maybe slightly lower than in Romania. I have noticed that fruits and vegetables are more expensive, but that is why the shelves on the market look so cute, the employees always take care that everything is fresh and colorful.
If we are still talking about prices, I will tell you what you should take care of, and this is really something we should start from. Transport! It seems to me that the map of the subway lines is so complicated and I probably wouldn’t have figured out how it works if my relatives wouldn’t explain it to me. It’s important to take care of all the rings (the parts of the city on the subway map). It’s true that I almost never needed to go beyond ring 3, although I was once shopping in ring 4, but the main things can be visited in the 2 central rings.
I remember that 2 years ago I was struggling to read the names of the streets or the museums, and I was very tired of this, then I had no connection with German. Now I study it and I get excited every time I when I chat with someone at the store. So, in Munich, transport is quite expensive, BUT it is important to mention that the ticket is valid for all the transports that exist in the city: metro, bus, tram. The city is not small, but not too big that you have to go all the time by subway. If you stay in Munich longer, then the weekly ticket is worthy, or even the 3-day, but the one-day ticket comes at a price of more than 8 euros, and when I realize that I pay like this my monthly subscription in Bucharest.
When you understand everything about the transport, then you are heading to the part of the city that attracts you the most. Usually we all start our visit from the city center. In general, it’s full of tourists, and that atmosphere starts to get boring quickly. I am also a tourist, but I don’t like not being able to see the facades because of the people, the selfie stick, or to pay the coffee 3 times more expensive, than in the bar 2 streets away. However, I show you a picture with this clock, because I can’t resist, I have always liked this neo-Gothic architecture.
From October to March you can hear the music from this tower daily, from 11h and from 12h, accompanied by a puppet show. For this attraction, from March to October you must arrive at 5 pm.
In the center of the city you will find the most important heritage buildings, and so was my case. I visited the residence of Munich and melted into the beauty I saw.
Just to add that we took a ticket with entry into all the spaces of this building, so we also had access to the theater. Who knows me, knows how much they I am in love with the theater, the smell of the stage and the soft chairs.
When that smell of oil on canvas and old wood in the museum gets you tired, I recommend something relaxing and fun, something I personally would never associate with Germany, especially not with Munich. Surfers! Yes, near the center of the city is Eisbach, the river that flows into Isar, is located in the most beautiful garden I have been to. There, the surfers are satisfied with the little they have, a few waves and they are waiting calmly until their turn comes. I was there in July and August, and it was normal to surf then, but I heard that they do that in winter too, so I’m waiting to hear from you if it’s true, in case you go there for the holidays. It’s interesting how alive that place is, it remembers me of skate parks I saw in movies. There are whistles, applause, sighs.
And the English garden in Munich is a special story. On the map looks huge, and when you get there, it’s even bigger. During my stay I often went there. It is a true oasis of tranquility, a place of relaxation perfect for quiet discussions, accompanied by the sound of river, the chirping of birds and the grass that caresses their soles. That sounded like I was writing a story in 5th grade, but this place really excited me. The Germans are known for carrying the thermos, the boxes with food, the blanket on which to extend the picnic table and then enjoy it in nature. I really liked that even the most elegantly dressed people came here and stayed near the river, getting off their socks and mooring their feet in Isar. The garden is so huge that you don’t know where to go first. I liked the part with the ducks, and the meadow near the Chinese tower and the place where the surfers were. I usually came with a book and enjoyed the fresh air with the brand of Bavaria. What? Well, beer, obviously.
Because I really like the bars, places with a pleasant atmosphere, with music, food and drink, something authentic, traditional, I decided to go to Ratskeller, the oldest restaurant in Munich (yes, it’s full of tourists, but that doesn’t change the atmosphere). It is one minute away from the central market (Marienplatz), you must go down to the cellar to feel the smell of the Bavarian cuisine.
There are a few things left to talk about, about the most beautiful neighborhood in Munich and something about the 1972 Olympics, it will be a post with information that is not that popular on the internet when you type „Munich”. Until then, enjoy the pictures and tell me your recommendations and opinions.